Simți că știi deja ce ar trebui să faci, dar tot nu se schimbă nimic?

Studiile din ultimii 70 de ani ne arată că pentru majoritatea problemelor emoționale și relaționale, terapia de grup e la fel de eficientă ca terapia individuală - uneori chiar mai rapidă.

Nu neapărat pentru că terapeutul e mai bun (deși alegerea terapeutului e cu siguranță un factor important),

ci pentru că grupul are mecanisme pe care cabinetul individual nu le poate reproduce.

La nivel psihologic, anumite tipare nu se pot schimba fără experiența grupului, deoarece:

1. Tiparele relaționale se învață în relații - și se vindecă tot în relații

Când erai copil, ai învățat cum funcționează relațiile prin interacțiunile cu părinții, frații, profesorii.

Ai învățat dacă e sigur să fii vulnerabilă, dacă poți cere ajutor fără să fii respinsă, sau dacă emoțiile tale sunt acceptate sau trebuie ascunse.

Aceste învățături s-au stocat nu doar în conștientul tău, ci și în sistemul tău nervos.

De aceea poți să înțelegi logic că "e ok să pui limite", dar în momentul real, corpul tău se blochează, iar cuvintele care ar trebui să iasă – nu o fac.

De exemplu, în terapia individuală, poți vorbi despre aceste blocaje și înțelege de unde vin.

Dar nu le poți „rescrie” doar vorbind despre ele.

Trebuie să le trăiești din nou, într-un context sigur, cu oameni, așa cum ai face-o în viața de zi cu zi.

Iar terapia de grup îți oferă exact asta:

un laborator relațional în care poți experimenta ce se întâmplă când ești vulnerabilă,

când pui o limită, când ceri ajutor sau chiar și când oferi sprijin.

2. Rușinea dispare doar când e văzută de alții - și acceptată

Cea mai mare parte din anxietatea și din oboseala ta vine din rușine

(da, știu că e un subiect „tabu”, dar e adevărat)

Rușinea că "ar trebui să te descurci mai bine", că "alții reușesc și tu nu", că "ești prea sensibilă",

"prea slabă" sau "prea mult".

Rușinea prosperă în secret – iar atât timp cât ascunzi cine ești, ea crește.

În cabinetul individual, poți vorbi despre rușine. Dar chiar dacă terapeutul tău e empatic

- o parte din tine nu crede complet că acceptarea e reală.

În schimb, într-un grup, când spui ceva despre care erai sigură că te va face să pari "nebună"

- și vezi că altele spun "exact asta simt și eu" - rușinea se destramă.

Nu pentru că cineva ți-a explicat logic că n-ar trebui să te simți așa.

Ci pentru că ai văzut în ochii altora că nu ești singură și că ceea ce trăiești tu e normal.

3. Învățăm prin oglindire - și grupul e o oglindă vie

Când vezi în altcineva un tipar pe care îl ai și tu - dar pe care la tine îl negi sau îl justifici -

conștientizarea vine instant.

Observi cum altcineva își cere scuze pentru lucruri care nu sunt vina ei.

Cum vorbește despre sine cu o duritate pe care n-ar folosi-o niciodată cu o prietenă, sau

cum se retrage când e vulnerabilă.

Și realizezi că și tu te porți asemănător.

Astfel de conștientizări nu se poate întâmpla citind o carte sau într-o discuție 1 la 1.

Ci doar când vezi tiparele tale trăite în timp real de alții.

Iar ca psihoterapeut am observat în ultimii ani că o femeie poate avea mai multe conștientizări profunde

într-o singură sesiune de grup decât în 4-5 ședințe individuale.

4. Grupul îți dă permisiunea să fii altfel - pentru că ceilalți membri susțin schimbarea, nu te trag înapoi

În viața reală, când încerci să schimbi ceva - familia, partenerul, colegii te împing înapoi în rolul vechi.

"De ce ești așa sensibilă acum?"

"De ce ai devenit atât de egoistă?"

"Nu te mai recunosc, ce s-a întâmplat cu tine?"

Pentru că ei s-au obișnuit cu versiunea veche de tine - cea care se adaptează și care

duce totul pe umerii ei. Iar schimbarea ta îi deranjează, pentru că îi obligă și pe ei să se ajusteze.

Dar într-un grup terapeutic, evoluția ta e privită cu obiectivitate, nu sabotată.

Iar când te întorci în viața reală, corpul tău a învățat deja că ești în siguranță fiind tu însăți.

O comunitate îți arată cum te percep ceilalți - nu prin critică, ci prin oglindire reciprocă.

Și asta e esențial pentru schimbare, pentru că majoritatea tiparelor tale relaționale sunt

invizibile pentru tine, dar vizibile pentru ceilalți.

5. Când ajuți pe altcineva, te vindeci și pe tine

Unul dintre cele mai puternice efecte ale unei comunități nu vine din ce primești, ci din ce dai.

Când propria ta experiență sau cuvintele tale ajută pe altcineva să vadă ceva ce

nu putea vedea singură - realizezi că nu ai suferit "degeaba" și că

ceea ce ai învățat poate fi de folos nu doar ție, dar și celor din jur.

Asta îți redă enorm încrederea în sine și în propriile puteri – pentru că îți readuce aminte că

tu ești valoroasă, și fără să ceva de oferit în mod direct.