ALEXANDRA VERZEA - PSIHOTERAPEUT INTEGRATIV
Contact: admin@alexandraverzea.ro
PENTRU FEMEIA CARE POARTĂ TOTUL PE UMERII EI:
Un mic ghid cu zece practici ușoare și eficiente despre cum să te regăsești după ani de auto-abandon
Dacă citești aceste rânduri, probabil că de mult timp porți pe umeri mai mult decât ar fi cazul
De-a lungul timpului, ai devenit femeia la care toată lumea apelează.
Cea care rezolvă orice problemă imprevizibilă și care ține lucrurile împreună. Și undeva, pe drum, între
toate aceste responsabilități și roluri, te-ai pierdut pe tine.
Nu brusc, ci încet, cu fiecare dorință ignorată aici, o limită depășită acolo, un „da" spus când corpul tău spunea „nu".
Iar acum te trezești părând bine din exterior, dar simțind un gol pe dinăuntru, de care doar tu știi.
Și probabil te întrebi cum ai ajuns aici.
Știu că ești obosită și uneori simți că nu mai poți, dar continui oricum, pentru că asta ai învățat să faci.
Și mai știu ceva: nu e vina ta.
Ci a normalizării ideii că femeia puternică e cea care duce totul singură.
Cultura în care ai crescut te-a învățat că să ceri ajutor e slăbiciune.
Că să pui limite e egoism. Că să spui „nu" înseamnă să îi dezamăgești pe ceilalți. Și că dacă
nu ții tu totul sub control, lucrurile se vor prăbuși.
Iar tu ai crezut-o...
Pentru că toată lumea în jurul tău ți-a spus același lucru.
Dar adevărul e că acest model te epuizează și te menține într-o stare constantă de tensiune în care funcționezi, dar nu mai trăiești cu adevărat. Și cel mai grav - te face să crezi că problema e la tine, când de fapt problema e la sistemul în care ai fost crescută.
DE CE TOT CE AI ÎNCERCAT PÂNĂ ACUM NU A FUNCȚIONAT
Poate ai citit cărți despre dezvoltare personală.
Ai fost la terapie, ai încercat mindfulness, liste de obiective, cursuri despre cum să îți gestionezi timpul sau emoțiile și alte cele.
Și deși ți-au plăcut ideile și le-ai înțeles...în viața de zi cu zi te porți la fel ca înainte.
Deși ești o femeie rațională, disciplinată și nu fugi de responsabilitate...în momentele importante, te sabotezi: eviți discuțiile care contează, nu ceri ce ai nevoie, nu pui limite.
Iar apoi te învârți în cerc, cu același gând: „Ce e în neregulă cu mine?"
Ei bine, asta se întâmplă mai des decât crezi.
Și știu asta, nu doar prin prisma clientelor mele, dar și pentru că și eu am fost acolo...mai des decât vreau să o recunosc.
Așa că lasă-mă să îți spun ce am învățat după ani de practică
în psihoterapie și din propria mea experiență:
Problema nu e că nu înțelegi, ci că încerci să rezolvi emoțiile prin rațiune.
Creierul tău a învățat să funcționeze așa.
De-a lungul anilor, ai descoperit că dacă planifici, dacă anticipezi, dacă ții totul sub control,
viața devine mai previzibilă. Și într-un fel, a funcționat - până la un punct.
Dar ceea ce te-a ajutat să supraviețuiești atunci, acum te ține blocată.
Acele mecanisme automate - adaptarea constantă, grija excesivă pentru alții,
nevoia de control - încă rulează în fundal, chiar dacă contextul s-a schimbat complet.
Și nu contează cât de mult citești sau analizezi - până nu lucrezi cu subconștientul, cu corpul, și cu sistemul nervos, schimbarea rămâne doar o idee frumoasă.
CINE SUNT ȘI DE CE ÎNȚELEG PRIN CE TRECI
Mă numesc Alexandra Verzea și sunt psihoterapeut integrativ.
Dar înainte de toate, sunt și eu o femeie,o mamă, o prietenă, la fel ca tine.
Și cu ani în urmă, am fost femeia care știa teoretic ce ar trebui să facă, dar care în viața de zi cu zi se lovea de aceleași reacții automate, de aceeași oboseală cronică, de același gol interior.
Mie terapia mi-a salvat viața.
Și de atunci lucrez ca să ajut alte femei să ajungă acolo unde eu am ajuns: la pacea interioară, la claritate și la o viață trăită cu sens, nu doar de dragul aparențelor.
Nu mă interesează doar ce agreează școlile, ci – înainte de toate- rezultatul clientului.
De aceea combin tot ce funcționează mai bine pentru acesta: psihoterapia, constelațiile familiale, neurografica, exerciții de reglare emoțională și nu numai
Lucrez nu doar cu mintea, ci și cu cu sistemul nervos și subconștientul în același timp.
Pentru că schimbarea reală se întâmplă când accesezi direct locul unde rațiunea nu mai ajunge.
CUM LUCREZ CU CLIENTELE MELE
Mulți terapeuți lucrează individual - și e foarte bine.
Dar în ultimii ani, mi-am dat seama că puterea transformării e amplificată când lucrezi alături de
alte persoane care înțeleg exact prin ce treci.
De aceea lucrez mult și cu terapii de grup.
În sesiunile mele, fie că folosim constelații, neurografică sau alte practici integrative, femeile descoperă că nu sunt singure.
Văd în ceilalți propriile lor tipare, își recunosc mecanismele și realizează că nu e nimic în neregulă cu ele.
Doar repetă ce au învățat ca să supraviețuiască.
Iar asta schimbă felul în care percep atât relația cu sine cât și cu cei din jur.
Pentru că atunci când cineva spune cu voce tare exact ce simți tu în tăcere,
ceva se deblochează. Rușinea se dizolvă, izolarea dispare, iar sentimentul de
„sunt singura care nu se descurcă" se transformă în
„suntem mai multe care trecem prin asta și ne înțelegem una pe cealaltă".
Deseori se întâmplă ca cineva să aibă mai multe conștientizări profunde într-o singură
sesiune de grup decât în 4-5 ședințe individuale.
Și asta nu pentru că terapia individuală nu funcționează, ci pentru că grupul creează ceva ce
cabinetul individual nu îl poate replica:
feedback din mai multe unghiuri, oglindire reală în experiențele altora,
presiunea blândă a normalizării („dacă ele pot, pot și eu"),
și acel sentiment de apartenență care îți arată că nu ești „defectă” - doar umană.
Totodată, în grup, nu doar primești ajutor, ci îl și oferi – fără să îți dai seama.
Iar faptul că propria ta experiență poate ajuta pe altcineva - îți redă sensul și stima de sine de
care oricine are atât de multă nevoie pentru a duce o viață împlinită.
Dar înainte să îți îmbunătățești relația cu partenerul, cu copiii, cu colegii sau cu oricine altcineva din viața ta, trebuie mai întâi să îți îmbunătățești relația cu tine însăți.
Altfel, orice proces devine doar încă o povară pe care o porți pentru ceilalți.
De aceea primul pas nu e să faci ceva spectaculos sau complicat - ci să te întorci la tine.
Blând, fără grabă și fără vinovăție.
Iar pentru a te ajuta cu asta, am pregătit un mic ghid care te ajută să
înțelegi de ce reacționezi în felul în care o faci,
de ce ai ajuns să te pierzi în rolurile tale, și mai ales, cum să începi să te reconectezi cu tine și să îți reclădești relația cu tine însăți.
Prin recunoaștere, întrebările potrivite, și micile gesturi mici care îți reamintesc cine ești
dincolo de ceea ce faci pentru alții.
L-am scris nu doar ca psihoterapeut, ci ca femeie, ca mamă și ca
om care a trecut prin asta și care știe că
ai voie să îți faci loc în propria ta viață, fără remușcări .
CE VEI DESCOPERI ÎN ACEST GHID
- De ce limitele tale s-au pierdut în responsabilitățile altora — fără să fi luat vreo decizie conștientă în sensul ăsta... și cum să recunoști exact unde te termini tu și unde încep ceilalți, astfel încât să poți spune "nu" fără să simți că abandonezi pe cineva
- De ce eviți conflictul cu ceilalți și intri în conflict cu tine — și cum fiecare "da" spus când voiai să spui "nu" te îndepărtează de tine... plus tehnica de validare interioară care te scapă de ciclul vinovăției când alegi să îți respecți nevoile
- Cum să recunoști epuizarea înainte să devină starea ta normală — pentru că funcționalitatea nu înseamnă sănătate... și de ce controlul permanent e doar un răspuns al sistemului nervos la nesiguranță, nu un semn că te descurci bine
- Ce se întâmplă când ai încetat să simți și doar funcționezi automat — și cum psihicul tău te protejează tăindu-ți accesul la emoții... plus cum să redeschizi treptat conexiunea fără să te copleșească tot ce ai blocat până acum
- De ce nu poți cere ajutor chiar dacă știi că ai nevoie — și cum tiparele de auto-suficiență extremă te țin blocată în izolare... astfel încât să poți primi fără să simți că pierzi controlul sau că ești o povară
- Cum te judeci înainte să te înțelegi — și de ce tonul cu care te vorbești pe tine e mult mai dur decât ai fi vreodată cu o prietenă... plus cum să observi exact când autocritica devine sabotaj, nu motivație
- De ce rolul de "femeia care se descurcă" a devenit o capcană — fără să fi vrut vreodată să ajungi aici... și cum să îi dai voie să se odihnească fără să simți că renunți la cine ești sau că dezamăgești pe toată lumea
.
...și nu numai.
PENTRU FEMEIA CARE POARTĂ TOTUL PE UMERII EI:
Un mic ghid cu zece practici ușoare și eficiente despre cum să te regăsești după ani de auto-abandon
Copyright @ Alexandra Verzea 2025 Termeni și Condiții Politica de confidențialitate